LA SFARSITUL VERII,BUNICA MEA NE-A PARASIT,A PLECAT CATRE O LUME PLINA DE LUMINA.ASA CUM SPUNE ANDREI CEL MIC,A PLECAT INTR-O STELUTA.SEARA DE SEARA NE SPUNE NOAPTE BUNA TRIMITAND RAZE CATRE NOI. NE-A LASAT CA AMINTIRE,BOTOSEI LUCRATI DE EA,ASA CUM O FACEA IARNA DE IARNA! VARA A TRECUT SI VREMEA FRIGUROASA M-A FACUT SA CAUT PUNGA CU BOTOSEI.TOTI AVEAM CATE O PERECHE.I-AM SCOS CU GRIJA SI M-AM UITAT LA EI.PRINTRE RANDURILE IMPLETITE AM GASIT FIRE ALBE DE PAR DE-ALE BUNICII..I-AU CAZUT CAND SE GANDEA LA NOI,SA NU NE FIE FRIG LA IARNA!! LE-AM STRANS CU GRIJA SI LE-AM PUS LA RADACINA HIBISCUSILOR,LE-AM DAT UN PIC DIN VOINTA BUNICII DE A TRAI,PUTEREA EI DE A MERGE MAI DEPARTE,DE A TRECE PRIN VIATA CU CAPUL SUS SI DEMN ASA CUM A FACUT EA. IMI PLACE SA CRED CA AM O PARTICICA DIN SUFLETUL EI LA GEAM!!!!!!!!
Frumoasa descriere a bunicii si a dragostei reciproce si fumos gestul tau de suflet!
Si ,fie dintr-o stea,fie de la fereastra,ori de cate ori gandul tau o va chema,ea va veni zambind,ca-ntr-o-mbratisare!
A fost o femeie tare buna,la fel este si tata.
Oameni cu frica de Dumnezeu,oameni care si-au iubit familia si au facut mari sacrificii sa-i vada pe ceilalti fericiti!
Offf este tare trist cand nu-i mai avem,dar nu avem ce face trebuie sa mergem mai departe,asa iti aduci aminte de ea mereu,O AI APROAPE DE TINE SI SUFLETUL TAU.
Asa este!!!
Vreau sa cred ca o parte din ea traieste in hibilicii mei.
Ii am la geam,in dormitor.
Saptamana trecuta am luat o lampa solara si am asezat-o intr-un ghiveci.Cand am intrat seara in dormitor,o lumina placuta ma astepta la geam!!
Imi pare rau!!
Eu am crescut multi ani cu bunicii si strabunicii aproape.
Anul trecut a venit si tata acasa dupa 11 ani de lucru in strainatate.
Ai mei au lasat Bucurstiul,dupa o viata traita aici si s-au retras la tara,unde este tare bine.
Este foarte bine să-i prețuim atâta timp cât sunt în viață.
Când nu mai sunt,atunci ne este foarte dor de ei.
Și socri mei au murit în 2012 la interval de 10 zile.
Nici nu ne dam seama cat de repede ii putem pierde pe cei dragi.
Am stat impreuna cu bunica si parintii mei,am facut gratar,am glumit,am povestit cate-n luna si in stele.
Eu am plecat acasa iar dimineata ,tata era la mine la usa,spunandu-mi ca bunica este in spital.La cateva zile,am pierdut-o.
Inainte cu trei zile de Craciun, ne-am dus sa taiem porcul...bunica nu se simtea bine, am urcat-o in masina si am plecat cu ea la spital...am stat pe holuri pana la doua noaptea cand a ales sa plece pe alte taramuri...nu a apucat sa-si ia ramas bun de la nimeni...am ingropat-o in ziua de Craciun acum trei ani. Plang in fiecare zi dupa ea iar copilul meu numai eu stiu prin ce-a trecut...
Ce emotionant!!
De la bunica, am invatat sa spal rufe, sa cos, sa lucrez cu andrele , carlige si croseta..Am locuit mult timp cu bunica, deoarece , mama era plecata la spital sau in statiune la tratament.Imi amintesc ,cand mergeam in vizita la ea, ne astepta cu mancare gustoasa din pasari de curte, paine calda si vestita turta in foi.
Nu o voi uita niciodata!
Cu lacrimi in ochi imi amintesc cu drag de bunica, desi in ziua de sf. Ioan sunt 12 ani de cand ne-a parasit. Pentru mine este ceva sfant, am cunoscut-o doar pe ea -cea din partea mamei a plecat mult mai devreme.
Dumnezeu sa le odiheasca si noi sa le purtam vesnic amintirea lor!
Aşa şi eu, am strâns de pe covor firele albe de păr ale mult iubitei mele bunici şi le-am pus în ultima carte pe care a citit-o. Le am şi-acum, după aproape 16 ani şi le voi păstra cât voi trăi.
Dumnezeu să le odihnească!
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
